Povestea lui Rusu Nicola

Gri — liniște în formă de pisică

Gri a venit în viața mea pe tăcute, așa cum vine o rază de soare într-o cameră rece. Nu a făcut zgomot, nu a cerut nimic, doar s-a așezat acolo unde era loc gol. Am găsit-o într-o zi rece de iarnă, ghemuită pe o pătură lăsată pe scara blocului. Nici măcar nu tremura, doar stătea cu ochii închiși, ca și cum se obișnuise cu ideea că nimeni n-o va lua. M-am aplecat ușor spre ea și i-am zis „hai”, și fără nicio ezitare, a urcat în brațele mele. De atunci, nu ne-am mai despărțit. Gri este genul de pisică ce nu caută atenția, dar o primește natural, doar pentru că prezența ei e calmă și plină de sens. Se cuibărește lângă mine când citesc, vine ușor pe pernă în miez de noapte și toarce încet, ca un ceas care mă liniștește. Nu sare, nu mușcă, nu strică, dar privește cu cei mai pătrunzători ochi pe care i-am văzut vreodată. Îi place să stea la geam și să urmărească frunzele cum cad, iar când simte că sunt tristă, vine lângă mine și își pune capul pe mâna mea, fără să ceară nimic. Gri nu e o pisică „spectaculoasă”, dar e toată emoția de care am avut nevoie. Este calmul pe care nu știam că îl caut, liniștea în mijlocul haosului, prietenul tăcut care spune totul fără niciun sunet. Gri nu e doar un nume, e starea pe care o aduce cu ea — de siguranță, de acasă, de pace.

Adăugat de: Rusu Nicola